Stii acel sentiment...atat de monoton pentru mine de la... o vreme?Stii sentimentul acela care iti infunda timpanele,glasul fara a mai putea respira,iti blocheaza gesturile fara a putea comunica?Stii sentimentul acela?L-ai simtit vreodata?Daca l-ai stii ..ai fi amortit deja.Monoton si totusi haotic...Un haos monoton...da,da...asta-i definitia.
Ai simtit vreodata ca totul a amortit in tine?Ca nu mai poate exista nimic care sa te trezeasca la viata?Dupa atata haos...acelasi haos din toti anii ...haos monoton.Doar ca,personajele se mai schimba din cand in cand.Pana si eu ...si eu m-am schimbat.Nu mai sunt aceiasi de anul trecut.Da,am crescut,unii pot spune ca m-am maturizat,altii c-am ramas aceiasi dar eu stiu sigur ca m-am schimbat.Nu neaparat m-am maturizat ci doar m-am schimbat.M-am schimbat in bine,poate m-am schimbat in rau...oare cine poate sa stie?Toti isi dau cu parerea si doar atat.Toti iti sunt aproape,mai aproape si totusi muuult prea departe de suflet.De sufletul meu.
Sufletul meu care cere uneori ajutor,se zbate,striga din rasputeri si nimeni nu-l aude sau poate el ...el,sufletul,nu va mai vrea,nu te mai vrea in el si vrea sa te scoata sau poate te vrea mai mult ca oricand si nu poate sa te aiba...
Vorbe...vorbe aruncate in zapada...zapada alba,alba cu un inceput de gri ...gri monoton ...static..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu